Pleșa, un masiv calcaros cu forme carstice

Muntele este alcătuit aproape în întregime din calcar, rocă ce permite infiltrarea rapidă a apei. Din acest motiv, în Pleșa se întâlnesc mai multe forme carstice: peșteri, avene, ponoare și izvoare.

Printre cavitățile cunoscute se numără Peștera Pătrunsa, Picuiel și S1. Masivul include și formațiuni subterane cu dimensiuni remarcabile. La C1, în Scoaba Sărăturii, se află cea mai mare grupare de stalagmite din România, cu o înălțime de 10 metri. Un alt reper este Clocoticiul din C. Păreteilor, unde avenul are cel mai adânc puț vertical, de 121 de metri.

Spre sud, din Pleșa se desprind trei culmi proeminente: Cracul Scurt, Cracul Lung și Cracul Sângerului. Împreună cu structura geologică și diferențele de nivel, aceste forme contribuie la direcționarea apei prin subteran.

Cum ajunge apa din Pleșa în bazinul Sohodolului

Relațiile hidrologice din zonă au fost urmărite prin observații desfășurate de-a lungul mai multor ani, cu analizarea condițiilor climatice locale. Apa care dispare în Valea Gropului reapare, după circulația subterană, la izvoarele Pătrunsa și Picuiel. Viteza estimată a deplasării subterane este de aproximativ 2 kilometri pe zi.

În perioadele normale, izvoarele Pătrunsa, Picuiel și Izvorul Muşchiat asigură aproximativ 45–55% din debitul bazinului Sohodol. Datele evidențiază rolul masivului Pleșa în alimentarea hidrologică a zonei, alături de valoarea sa speologică.

Informațiile factuale principale provin din comunicările autorităților și relatările presei naționale.

De reținut

Pleșa, aflată în zona Runcu–Sohodol, combină un relief calcaros spectaculos cu un sistem subteran care contribuie semnificativ la debitele locale prin izvoarele Pătrunsa, Picuiel și Izvorul Muşchiat.