Într-un gest plin de emoție, doamna profesoară Elena-Ștefania Pânișoară a decis să-și onoreze tatăl cu ocazia împlinirii a șaptezeci de ani, publicând un articol care să reflecte moștenirea sa intelectuală și umană. Povestea sa ne conduce prin amintiri și experiențe care au format și inspirat generații întregi de elevi din Târgu Jiu și nu numai.
Teodor Voicu, tatăl autoarei, a fost un stâlp al comunității din Albeni. Cu o pasiune intensă pentru educație, a dedicat 45 de ani modelării caracterelor tinerelor minți, transformându-le în specialiști de succes în medicină, educație, muzică și justiție. Deși nu a ales o carieră universitară, a rămas neclintit lângă familie și a adus mari contribuții învățământului local.
Autoarea rememorează cum, în copilărie, urma vocea inconfundabilă a tatălui ei pentru a-l găsi la catedră, predând istorie cu o dăruire deosebită. Aceeași voce fermecătoare este amintită și de fostele eleve ale mamei sale, care au preluat torța educației și i-au dus mai departe moștenirea.
Elena-Ștefania narează, de asemenea, cum anii predați alături de tatăl său la Colegiul Național "Tudor Vladimirescu" au fost cei mai împlinitori din viața ei profesională. Experiențele bogate și premiile obținute în acea perioadă au reconfirmat dedicarea neclintită față de educație și creșterea spirituală.
Din relatările unei foste eleve, Georgiana-Adriana Popescu, transpare imaginea unui model de verticalitate și moralitate, un profesor care nu doar că a îndrumat tinerii în calea cunoașterii, dar le-a oferit și lecții valoroase de viață.
Teodor Voicu a fost, după cum reiese dintr-un articol al domnului Ion Marcea, un exemplu remarcabil în pedagogie, cu premii și diplome care certifică pasiunea și competența sa. Deși nu i s-au oferit poziții de prestigiu în oraș, a rămas loial valorilor sale, refuzând compromisurile profesionale.
Această celebrare intimă prin cuvinte este un tribut sincer pentru un tată care a inspirat și schimbat viețile celor din jur, dar și un testament al legăturii de neîntrerupt între generații.
