În timp ce Elveția rămâne în fruntea clasamentului global al serviciilor poștale, Poșta Română trenează la marginea listei, abia depășind Republica Moldova, conform evaluării Uniunii Poștale Universale (UPU). Deținând poziția 47 din 180 de țări, instituția românească de stat își menține reputația în zonă, fiind întrecută de majoritatea vecinilor.

România a înregistrat o creștere modestă în performanțele sale poștale, urcând de la 68,8 la 69,5 puncte în ultimele evaluări. Cu toate acestea, rămâne la nivelul 8 de dezvoltare poștală, arătând mai degrabă stagnare decât progres. Serviciile oferite rămân departe de a satisface cerințele tot mai sofisticate ale utilizatorilor moderni, mai ales în contextul avansului digital.

Performanțe și Relevanță

Potrivit raportului UPU, serviciile poștale românești obțin note bune la capitolul fiabilitate (91,3 puncte) și acoperire (77,9), însă relevanța lor pentru nevoile actuale este extrem de scăzută, cu un punctaj de doar 30,9, mai mic decât în anul precedent. Aceasta evidențiază o lipsă de adaptare la cerințele actuale: livrări rapide, opțiuni digitale, transparență și ușurință în utilizare.

De la 2021, Poșta Română a căzut constant în clasamentele internaționale, coborând de la locul 36 la locul 47. În contrast, țări ca Bosnia și Herțegovina și Ucraina, inițial situate sub România, au evoluat prin reforme și investiții.

Problemele Serviciilor și Viitorul

Deși infrastructura logistică a Poștei Române este satisfăcătoare, serviciile sale rămân învechite, lente și lipsite de inovație. Lipsa de diversificare reflectă o incapacitate sistemică de a răspunde cerințelor generației digitale. Serviciile de tracking în timp real sunt inexistente, iar platformele online sunt lipsite de eficiență. Funcționarea în mediul rural este limitată, iar modelul de afaceri este încă bazat pe servicii tradiționale, precum scrisori și colete.

Autoritățile române par să nu acorde suficientă atenție acestor deficiențe, iar reprezentarea abia recent instituționalizată în cadrul Uniunii Poștale Universale nu abordează problemele fundamentale de viziune și investiție în servicii moderne și digitalizare.

În concluzie, Poșta Română, prin neschimbarea sa, riscă să devină nerelevantă în contextul unei economii digitale care nu tolerează stagnarea. Numai prin reforme și inovări substantiale poate aspira să devină un competitor serios pe o piață în continuă expansiune și transformare.